Am început anul cu o tăietură straşnică la picior, din cauza unui pahar care pur şi simplu nu voia la mine în mână, ci pe ciorapii mei a la french, cu trandafiri negri… Şi zău dacă mi-a păsat că îmi curgea sânge şiroaie de pe picioare în timp ce toată lumea din încăpere căuta şerveţele şi spirt si prostii din astea. Eu nu mă gândeam decât la ciorapii mei cu trandafiri mici, negri, din dantelă… Deh femeile.
Continui anul cu acelaşi amestec de senzaţii: când ar trebui să-mi pese de una, eu mă gândesc la aialalată şi tot aşa. După o pauză de câteva luni, am revenit la cărţi. Asta pentru că, probabil, s-au terminat toate horror-urile decente. Still, aseară am descoperit o chestie, High Tension îi zice, un film de acum vreo câţiva ani. Crime plăcute, numai bune de pus în ramă, a little gore stuff şi nişte decoruri româneşti pe care le-am semi-recunoscut. A, şi puţin Luc Besson, cum îi şade bine unui film franţuzesc.
Acum eu sper ca starea asta de hohoscop să nu mă ţină până la începutul lui 2010, când probabil voi sparge cine ştie ce şi, bineînţeles, la 12.00 noaptea mi se vor servi şerveţele, spirt şi altele. Prefer şampania, sincer.
Urmează patru zile în care voi uita de orice, mai puţin de mine. Sau poate şi de mine, că aşa e sănătos, nu?