El ştie tot despre tine

Ar trebui să ai voie să rosteşti numele Chuck Palahniuk doar în anumite condiţii. Geniul suprem al lui Palahniuk este prea mult pentru cât poate lumea asta să ducă.

L-am cunoscut, adolescentă târzie, graţie copertei. L-am luat acasă dintr-un Cărtureşti la apus. L-am purtat în spate, într-un rucsac. L-am dus cu metroul prin Bucureşti şi l-am lăsat să respire în voie ger tăios de decembrie în Bucureşti. Indiferent ce va mai scrie Palahniuk, indiferent dacă va mai scrie sau nu, voi spune, până voi închide ochii, că este scriitorul generaţiei mele. Dacă aş fi fost nevoită să dau examene din Palahniuk, cu siguranţă le-aş fi picat. Chuck Palahniuk nu poate fi interpretat în totalitate, oricât de critici literari ar fi unii. Palahniuk nu se epuizează, indiferent câte râuri de cerneală ar curge despre el. Este infinitul literaturii cntemporane.

Răzvrătitul înfige cuţitul în tine, îl răsuceşte şi te face să mai vrei. Te ştie. A fost cu tine în fecare minut al existenţei tale. A respirat în acelaşi timp cu tine, te-a văzut mic şi gheboşat, te-a văzut bătându-te cu pumnul în piept, te-a văzut urît şi adulat, singur sau înconjurat. Te ştie, îţi ştie orice mişcare. Nu-l poţi păcăli. Ştie că, orice ai face, respecţi mersul de veacuri al naturii umane. Ştie că eşti supus slăbiciunlor, că îţi place să li te supui şi apoi să te plângi. Ştie că fantasmezi sexual, că speri într-o lume mai bună pe care s-o creeze alţii, mai puţin tu, dar de care să te bucuri tu, mai puţin alţii.

Îţi ştie angoasele şi disperările, ruşinile şi vanitatea. Ştie că ţi-e frică de moarte, dar continui să fumezi ca un idiot, ştie că graiul şi plăsmuirile lui pot ucide. Nu-ţi cântă cântece de leagăn, şi nici nu te sufocă cu nepăsare. Pentru el, onaniştii sunt o metaforă, răsturnările de situaţie îi sunt la degetul mic.

Lumea lui e şi lumea ta. Deviaţii sexual, nebunii, oamenii în situaţii extreme, toţi sunt tu şi tu eşti toţi, câte puţin din fiecare. Dă interviuri cu o modestie greu de imaginat. Toate scrierile lui au, într-un fel sau altul, o legătură cu lumea din jurul nostru. Cu tine la metrou aşteptând să ajungi acasă. Cu tine, care faci trotuarul în fiecare seară, sperând într-o viaţă nu neapărat mai bună, dar cu mai multă pâine şi cu cheltuielile acoperite. Cu tine, care îţi îngrijeşti mama deşi, poate, în sadismul tău crunt, e ultimul lucru pe care vrei să-l faci.

Gerul tăios de decembrie e peste tot. Deschizi o carte de-a lui şi îl simţi. “Lasciate ogni speranza, voi ch’entrate”. Asta ar trebui să scrie pe fiecare volum care poartă semnătura lui Palahniuk. Asta pentru că, mânuind doar o tastatură de computer, geniul literar al acestuia te face să transpiri la fiecare propoziţie. De unde te cunoaşte? De unde ştie atâtea despre tine? OK, OK, ai fraierit câţiva oameni ca să mănânci, dar chiar aşa? OK, OK, eşti un labagiu cu program non-stop, dar de unde te cunoaşte el?

Da, aşa e, ştie că ai fi în stare să omori ca să te salvezi, dar de unde ştie? Pentru unii, Palahniuk nu se ridică la înălţimea la care ar trebui. Refuz să cred că există oameni care sunt total deschişi. Însăşi natura umană implică o puternică latură secretă a ta. Altfel, nu te-ai mai numi om. Te bântuie toate cele făcute şi nefăcute, pe care nu le-ai trecut şi nici nu le vei trece vreodată într-un jurnal.

    “OM, oameni, s.m. Fiinţă superioară, socială, care se caracterizează prin gândire, inteligenţă şi limbaj articulat, iar din punct de vedere morfologic prin poziţia verticală a corpului şi structura piciorului adaptată la aceasta, mâinile libere şi apte de a efectua mişcări fine şi creierul deosebit de dezvoltat. ? Loc. adv. Din om în om = de la unul la altul. Ca de la om la om = în mod sincer, deschis, prieteneşte.” (cunoscătorii ştiu…)

Dezumanizarea lui Palahniuk gravitează în jurul unei umanizări totale. Cum poţi să observi cel mai bine omul decât în mijlocul rutinei zilnice? Al suişurilor şi coborâşurilor, al dilemelor reinventate deşi vechi de când lumea, al vertijurilor sexuale, al psihedelismului diurn şi al acuităţii nocturne?

“In the afterword of the latest edition of “Haunted“, Palahniuk reports that “Guts” is now responsible for 73 faintings.” (via Wikipedia). De ce să leşini? Eşti tu acolo. Şi dacă nu eşti tu, e fratele tău, tatăl tău, sora ta, prietenul tău sau, poate, vecinul tău de pe scara blocului. Eşti tu în formă pură. Formă pe care, până la Chuck Palahniuk, o ştiai doar tu.

Lectură plăcută!