Am agreat cu mai multi dintre prietenii mei că toti nou-născutii sunt urâti. Rând pe rând prietenii mei au devenit apoi părinti si mi-au transmis că de fapt numai ceilalti nou-născuti sunt urâti, în timp ce ai lor sunt parcă rupti din soare. Sigur, trecerea din observator în tată isi alterează, si pe bună dreptate, simturile.
Asa se face că toti nou-născutii sunt admirati ca „exceptionali”. si după ce cresc îsi păstrează statutul de minuni vii, măcar pentru câtiva ani. Unii sunt capabili, la nici trei-patru ani, să deosebească de la distantă mărcile masinilor. Altii pot vorbi la fel de bine în două sau trei limbi. Altii pot să joace tenis. Unii tin minte zeci de poezii. Altii cântă deja la diverse instrumente. Părintii au destule motive să spună despre orice copil: „al meu e extraordinar”. Apoi, pe măsură ce anii se adună în urma lor, despre tot mai putini odată-copii se mai spune: „e exceptional”.
Tehnic, explicatia e simplă: neuronii nefolositi mor cu miile în fiecare zi. Neavând cum să-si antreneze în permanentă toate sinapsele, creierul le lasă pe unele în paragină. Preocupările părintilor si mai apoi educatia, ambientul, viata de zi cu zi, toate astea decid care zone din creier sunt abandonate si care nu. Neuronii exersati luptă în continuare, iar ceilalti mor – multe mii în fiecare zi – odată cu sansa noastră de a-i folosi pentru a ne transforma în cineva care stie mai multe, în cineva care poate face lucrurile mai bine.
În timp, pentru că societatea tinde să se uniformizeze, cei mai multi dintre noi ajungem să învătăm cam aceleasi lucruri si cam la fel de bine, îndepărtându-ne tot mai mult de „exceptional”. Pentru asta putem da vina, pe bună dreptate, pe părinti, pe educatie, pe ambient, pe viata de zi cu zi. si mai putem da vina pe noi, că nu ne-am grăbit să fim mai mult de îndată ce am aflat că neuronii mor.
Zmeiada spatiala
Am participat acum câteva zile la o conferintă de zmeistică în Cluj.
În fata unui public numeros si entuziast, îngrămădit între cartoanele din Atelier Cafe, trei doctori în domeniu au făcut o prezentare de o oră a lumii zmeilor asa cum e ea. Ne-au vorbit despre tipurile de zmei, despre istoria lor si despre organizarea lor socială actuală. Ne-au vorbit despre cum vremurile i-au fortat pe zmei să-si crească mâini si buzdugane noi, să dea nastere la cuvinte potrivite si la ritualuri salvatoare.
N-ai cum să auzi vorbindu-se despre zmei fără să te gândesti la oameni. Fără să-ti treacă prin cap că poate primii si cei din urmă nu sunt chiar asa de diferiti, în pofida presupuselor nepotriviri de ordin fizic. Iar dacă mai e cineva printre voi care se îndoieste de existenta zmeilor, aflati că am auzit cu urechile mele doi zmei întrebându-se unul pe altul: “auzi, tu crezi în oameni?”
Diana Buluga, Ingrid Robu si Raluca Lupan au fost vorbitorii auto-invitati la eveniment. „Zmeiada spatială” e adaptarea lor si a regizorului Cristian Pascariu după „Enciclopedia zmeilor” de Mircea Cărtărescu. Autorul le-a si dat de altfel celor trei actrite binecuvântarea pentru punerea în scenă a acestui performance.
Zmeiada a smuls multe hohote de râs audientei, dar si câteva răspunsuri. Sau măcar câteva întrebări bine plasate. Pentru mine, ora petrecută în lumea zmeilor a fost una dintre cele mai plăcute întâmplări din ultima vreme. Am râs, m-am gândit si am râs din nou. si mă gândesc în continuare.
Dacă sunteti curiosi să vedeti si voi Zmeiada spatială de aproape vă mărturisesc că veti avea ocazia să o faceti curând, în cadrul festivalului Photo România. Va trebui însă să vă aduceti, asa cum întemeiat ne previne autorul, cămasa de fortă, cravata de fortă si costumul de fortă.
În fata unui public numeros si entuziast, îngrămădit între cartoanele din Atelier Cafe, trei doctori în domeniu au făcut o prezentare de o oră a lumii zmeilor asa cum e ea. Ne-au vorbit despre tipurile de zmei, despre istoria lor si despre organizarea lor socială actuală. Ne-au vorbit despre cum vremurile i-au fortat pe zmei să-si crească mâini si buzdugane noi, să dea nastere la cuvinte potrivite si la ritualuri salvatoare.
N-ai cum să auzi vorbindu-se despre zmei fără să te gândesti la oameni. Fără să-ti treacă prin cap că poate primii si cei din urmă nu sunt chiar asa de diferiti, în pofida presupuselor nepotriviri de ordin fizic. Iar dacă mai e cineva printre voi care se îndoieste de existenta zmeilor, aflati că am auzit cu urechile mele doi zmei întrebându-se unul pe altul: “auzi, tu crezi în oameni?”
Diana Buluga, Ingrid Robu si Raluca Lupan au fost vorbitorii auto-invitati la eveniment. „Zmeiada spatială” e adaptarea lor si a regizorului Cristian Pascariu după „Enciclopedia zmeilor” de Mircea Cărtărescu. Autorul le-a si dat de altfel celor trei actrite binecuvântarea pentru punerea în scenă a acestui performance.
Zmeiada a smuls multe hohote de râs audientei, dar si câteva răspunsuri. Sau măcar câteva întrebări bine plasate. Pentru mine, ora petrecută în lumea zmeilor a fost una dintre cele mai plăcute întâmplări din ultima vreme. Am râs, m-am gândit si am râs din nou. si mă gândesc în continuare.
Dacă sunteti curiosi să vedeti si voi Zmeiada spatială de aproape vă mărturisesc că veti avea ocazia să o faceti curând, în cadrul festivalului Photo România. Va trebui însă să vă aduceti, asa cum întemeiat ne previne autorul, cămasa de fortă, cravata de fortă si costumul de fortă.
Ciocanesti? Comuna Muzeu.
Plimbându-mă prin tară zilele astea am găsit un loc frumos si nu vreau să-l tin numai pentru mine.
Drumul care leagă Bucovina de Maramure? e impracticabil cu masinile de rând. Azi trec pe DN 18 Sighet – Iacobeni mai mult camioane si cărute. Dintre posesorii altor tipuri de vehicule numai cei cu SUV-uri ambitioase si soferii neinformati se mai avântă pe acolo la răstimpuri.
Noi am urmat calea prin pasul Prislop mai întâi în 2006 si-am fost socati de cât de mari si de dese pot fi gropile pe un drum national din România. N-am avut curaj să reluăm experienta până în 2010 când, împinsi de o întâmplare încâlcită, am fost nevoiti să sperăm că o rută de asemenea importantă turistică pentru România n-are cum să nu fi fost reabilitată între timp. Ne-am înselat din nou. Partea bună e că, nevoiti fiind să rulăm cu viteză foarte mică pe ruta Maramures – Bucovina, am avut vreme să observăm pe îndelete, undeva spre capătul drumului, o asezare cum nu mai văzusem până atunci.
Într-un colt de munti, căptusit cu pajisti verzi, stau una lângă alta zeci de case „închistrite” ca niste ouă de Paste. Printre ele, curată ca un stergar traditional, Bistrita Aurie si, pe deasupra tuturora, miros de brazdă si de verde si de fum de sub ceaun.
Drumul care leagă Bucovina de Maramure? e impracticabil cu masinile de rând. Azi trec pe DN 18 Sighet – Iacobeni mai mult camioane si cărute. Dintre posesorii altor tipuri de vehicule numai cei cu SUV-uri ambitioase si soferii neinformati se mai avântă pe acolo la răstimpuri.
Noi am urmat calea prin pasul Prislop mai întâi în 2006 si-am fost socati de cât de mari si de dese pot fi gropile pe un drum national din România. N-am avut curaj să reluăm experienta până în 2010 când, împinsi de o întâmplare încâlcită, am fost nevoiti să sperăm că o rută de asemenea importantă turistică pentru România n-are cum să nu fi fost reabilitată între timp. Ne-am înselat din nou. Partea bună e că, nevoiti fiind să rulăm cu viteză foarte mică pe ruta Maramures – Bucovina, am avut vreme să observăm pe îndelete, undeva spre capătul drumului, o asezare cum nu mai văzusem până atunci.
Într-un colt de munti, căptusit cu pajisti verzi, stau una lângă alta zeci de case „închistrite” ca niste ouă de Paste. Printre ele, curată ca un stergar traditional, Bistrita Aurie si, pe deasupra tuturora, miros de brazdă si de verde si de fum de sub ceaun.
De cate Nu-uri ai nevoie?
De exemplu, într-un job de vânzări în care rata de succes e de 10% (doar un prospect din zece devine client) a aduna 10 refuzuri si niciun „Da” nu e un capăt de lume. Dimpotrivă.
Să spunem că tinta e să semnezi cu 10 clienti. O rată de succes de 10% ne spune că pentru a-ti atinge obiectivul e nevoie să te întâlnesti cu 100 de clienti potentiali, dintre care până la urmă te vor refuza 90. Prin urmare, când ai primit 10 refuzuri etti încă departe de obiectivul final, care e de 90 de „Nu”-uri.
10 „Nu”-uri din 100 de prospecti nu înseamnă automat că i-ai ratat pe acei 10 care ar fi trebuit să-ti devină clienti. Cele 10 refuzuri pot fi si semnul descoperirii primilor prospecti din lunga listă a celor 90 care urmează să-ti spună „Nu” de acum înainte.
Cea mai gravă urmare a esecurilor e că, fiind greu de digerat, ne abat atentia de la situatia de ansamblu. În bratele nereusitei e greu să ne amintim că esecul e parte din plan. Că avem nevoie să încercăm multe moduri în care să nu facem lucrurile înainte de a descoperi cum anume trebuie să le facem.
Ca să-ti faci viata mai usoară, data viitoare când primesti un „Nu” întreabă-te dacă nu cumva ti-era necesar.
Să spunem că tinta e să semnezi cu 10 clienti. O rată de succes de 10% ne spune că pentru a-ti atinge obiectivul e nevoie să te întâlnesti cu 100 de clienti potentiali, dintre care până la urmă te vor refuza 90. Prin urmare, când ai primit 10 refuzuri etti încă departe de obiectivul final, care e de 90 de „Nu”-uri.
10 „Nu”-uri din 100 de prospecti nu înseamnă automat că i-ai ratat pe acei 10 care ar fi trebuit să-ti devină clienti. Cele 10 refuzuri pot fi si semnul descoperirii primilor prospecti din lunga listă a celor 90 care urmează să-ti spună „Nu” de acum înainte.
Cea mai gravă urmare a esecurilor e că, fiind greu de digerat, ne abat atentia de la situatia de ansamblu. În bratele nereusitei e greu să ne amintim că esecul e parte din plan. Că avem nevoie să încercăm multe moduri în care să nu facem lucrurile înainte de a descoperi cum anume trebuie să le facem.
Ca să-ti faci viata mai usoară, data viitoare când primesti un „Nu” întreabă-te dacă nu cumva ti-era necesar.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)